Gut Ritchie e Rocknrolla

Am vazut ieri Rocknrolla, dupa o luuuunga asteptare. Asteptare cauzata de faptul ca eu, nu stiu din ce cauza, dadeam Rockafella la cautare. Si a dracu' daca imi aparea ceva. Azi am dat de varianta corecta. Si, vai, ce bucurie! Un film senzational, ca mai toate filmele lui Guy Ritchie. Un labirint de incurcaturi, de relatii, de intrigi. Scenele cu lectia de dat palme a lui Archy sau monologul lui Johnny Quid pe piesa lenta de pian sunt fabuloase. Ar fi si aiurea sa incep sa-l povestesc. Cine a vazut Snatch stie la ce sa se astepte. Sau Revolver. Sau Lock, stock and 2 smoking barrels. Acum o inteleg pe Madonna ce a vazut la omul asta cand l-a luat. Dar si cand l-a parasit. :))))

Negru, prea mult negru

Zi neagra. Nu a fost nici 13, nici vineri. A fost marti 10. Apropo, La multi ani Mihai, Cristi, Iglika! Dar ce zi. Pe la 1 cade primul traznet. S-a prapadit Gheorghe Dinica. Da, era previzibil, dar fiorul de pe spate tot s-a simtit. Iar montajul de la Pro m-a emotionat crunt. Poate s-a dus intr-o lume mai buna, dar putea sa mai stea aici. Nu l-a trimis nimeni spre Ceruri. Dimpotriva. Ore la rand am incercat sa fac legatura dintre marele Dinica si fotbal. Defect profesional. Mi-am stors creierii. Nu a iesit nimic. Pana acum cateva ore. N-am cerut ajutor. Mi l-a dat insa, intr-un mod crud, Enke. Portarul pe care "Pepene" Nastase l-a invins intr-un Benfica - Dinamo 0-1 s-a sinucis. S-a aruncat in fata trenului, zice-se. Motivele? Doar el le stia. Din pacate, legatura de azi dintre scena si fotbal e moartea. S-a jucat cea mai trista piesa. Nu s-a aplaudat la finalul ei, ci au curs lacrimi. Sper ca maine sa nu mai fiu nevoit sa fac alte legaturi. Nu mai vreau. Odihneste-te in pace, Maestre Dinica! Odihneste-te in pace, Enke!

"Pune-i, ba, telecomanda!"

Sambata, 10 octombrie, Brad, Romania. Ma uit pe geamul care da spre stadion. Se vad jucatori pe teren. E meci, imi zic. Mananc, ma imbrac si plec. Doua ore am ce sa fac. Ajung la teren, vad microbuzele oaspetilor. Il intreb pe un nene cu cine naiba joaca Aurul. "Cu noi, cu Bacia", zice mosneagul peste care aveam sa mai dau de cateva ori. Pana la meciul echipelor mari, din D, se juca partida juniorilor. Urc in ce-a mai ramas dintr-o tribuna si privesc. Vine si mosul dupa mine. Si, evident, incepe sa-mi povesteasca despre cei de la Bacia. Vazandu-ma putin spre deloc interesat, pleaca mosul. Pe teren, pustanii lui Tantareanu (nu, nu imaginea Viagra in Romania, altul) zburda, nu alta. Eu am vazut vreo 8 goluri. La final aflu ca s-a terminat 17 sau 18-0. Meserie. Ma duc la oficiala. Adica un fel de cascarabeta, vorba unei prietene. Acolo se aduna fie cei mai hatri, fie cei mai sensibili dintre fani. Nu de alta, dar era soare si doamne fereste sa-si parleasca cheliile lucrate o viata intreaga. Meciul sta sa inceapa. Glumele curg deja. "Au luat aia mici 17 ca era terenul in panta", se lamenteaza mosul despre care am mai pomenit. Baietii lui Tantareanu (da, ce va mirati? e antrenor la toate echipele din Brad :D) se incalzesc pentru marele meci. Pana una alta, ma gandesc la Caragiale si incep sa numar spectatorii. 7 la tribuna a doua, 19 la oficiala, 22 aproape de peluza. Puhoi, nu alta! Fluiera arbitrul. Curg cojile de seminte, dar si comentariile. "Baaa, ce dai asa din maini, esti la inot?", o ia in freza un flacau de la Bacia. Ajunge si observatorul, prieten la catarama cu sefii de la Aurul. Oaspetii cad ca spicele. Spre disperarea celor doi oameni cu targa, posesori de burta a la Bere. Sunt ajutati insa de glumetii de la oficiala: Pune-i telecomanda, ca merge singura!!! Pe teren, nimic deosebit. Un tusier isi umple frigiderul dupa ce a semnalizat aiurea un ofsaid. Un atac al lui Marcel Lupea infierbanta tribunele. Sutul le raceste la loc. "Are trasee bine stabilite, ca CFR-ul, dar mai si deraiaza", spune un fruntas la concursul de glume pe minut. Pauza. 0-0. Fetele venite pentru fotbalisti sunt dezamagite. Nu de scor, ci pentru ca s-au terminat semintele. Iar chioscul e departe ca apa de Ferentari. Ma decid sa iau soarta Aurului in propriile maini! Ma mut in tribuna a doua. Da, sa fim 8! In pauza vorbesc cu Andra, talismanul echipei, pare-se. Incepe repriza a doua. Batrana tabela electronica abia asteapta sa transforme macar un 0 in 1. Nu de alta, dar se mai sting becuri, nu se consuma atata curent. Arbitrul isi face treaba. O pune pe linia de 16. Marcel Lupea ia mingea. Soarta universului e in dreptul sau de aur. Nu conteaza ca bate spre 80 de kile. Tribunele freamata, oaspetii simt nenorocirea venind, un caine se ascunde, eu imi pregatesc telefonul. Sut... GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL! Direct in vinclu! Portarul oaspetilor isi blastama viata, vecinii si coechipierii. In tribune e fiesta. Sau aproape. Sau deloc. Sunt linistit. Imi fac poze cu tabela. In timpul asta, unul de la Bacia da o chifla de vis, prilej de alte glume. "Vedeti daca va antrenati numai in nocturna? E greu cu soarele in ochi", spune un domn pentru care birtul e Prima Casa. Intra si Robila. AKA Corinda. Nu-l stiti????? Nu face nimic, se scuza. Centrare de pe dreapta, cap Corinda, GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL! 2-0! I-am ucis si pe astia. Nu, nicio fiesta in tribune. Aplauze si atat. Sterg poza cu tabela cu 1-0 si fac alta. Evident, cu scorul cel nou. Nu mai e mult si se termina meciul. Le-am purtat noroc, pare-se. Cobor ca un cascador din tribuna si ma duc spre iesire. Tantareanu striga la ai lui sa stea si sa-i aplaude pe adversari, cum scrie la regulament. "Am venit dela schimbul 3, mai da-i dracu' si pe astia", striga Lupea 2. Mai trag o poza si plec. Fericit. Ma astepta pranzul. Piure si carnati. Mmmmm. Pana atunci, fredonez si-mi aduc aminte. "Strigati cu noi / Haide Aurul / Cine nu vrea / M**e sa ia!" :D

Ultimul stinge lumina

Tare mi-e frica de faptul ca de Dinamo se va alege praful. Mai ales dupa mizeriile din seara asta. Stadionul va fi suspendat, echipa ar putea fi exclusa din cupe. Si atunci pentru ce sa mai dea actionarii bani? Ca doar vor sti ca la finalul campionatului vor juca doar la nunti si petreceri. E un cerc vicios. Actionarii au venit doar pentru bani la Dinamo, nu pentru ca inima le batea in ritm de "Augh, augh, augh". Iar banii trebuiau facuti repede. Cum? Transferuri. A vandut Giovani, au intrat banutii la actionari. Nu degeaba sunt cateva milioane de euro gaura in contabilitate. Acum pe cine sa mai vanda? Nu joci in cupe, esti zero. Banii s-au dus la borcea, turcu si ceilalti. Nu in stadion, nu in echipa. S-au vopsit jucatorii, s-au readus finii, s-a vorbit mai mult decat s-a jucat. Iar gura le-a putit a amatorism. Asa s-a lucrat in ultimii 10-12 ani la Dinamo. Cu gura, nu cu mintea. Nu s-au luat masuri drastice. Tamas a fost iertat dupa ce a baut. Petrecaretii de la Torje de acasa, la fel. Vestiarul a fost o mare discoteca. Jucatorii au fost tinuti in brate, antrenorul a fost pus la zid. Ar fi culmea sa se dea acum vina pe Bonetti. E un tip ok, cu un discurs civilizat, cu o gandire corecta. Mi-a fost simpatic cand l-a palmuit verbal pe vasilica. N-are sarmanul nicio vina. Totul a pornit de la conducere. Echipa s-a tot pregatit pentru Liga Campionilor. Apoi s-a ratat Liga Campionilor. S-a intrat pe teren. Pe de o parte, e de inteles ce au facut cei din peluza. S-a ajuns prea departe cu amatorismul si nesimtirea. Pe de alta, erau si alte metode de protest. Nu-mi vin acum in minte care ar fi. Probabil nu sunt prea coerent. Dar e tulburator ce se intampla. Stiu, unii isi freaca mainile de bucurie. Sa-mi... Nu mai conteaza. Noaptea numai buna nu e. Sper sa nu se stinga lumina. Sau daca se stinge, sa ne anunte si pe noi, sa nu orbecaim dupa aia si sa ne dam cu capul de pereti.

"Milano" sucks!

Am fost in seara asta cu niste prieteni la "Milano", o terasa undeva in Unirii, pe langa Irish Pub. Atmosfera e ok, preturile cat de cat rezonabile. Dar mancarea... jale. Un prieten si-a luat o pizza. Am gustat, evident. Nu avea niciun gust, sosul iute era dulce. Iar o prietena a avut proasta inspiratie sa comande Tiramisu. I-a venit pe farfurie o chestie congelata, care nu semana cu un Tiramisu. Cheama fata chelnerita si o intreaba daca e Tiramisu. "Da", spune ea. "Pai in poze arata altfel", spune prietena. "Pai da, dar poza e una si...", a raspuns chelnerita si a plecat spre un amant care pufaia o tigara ieftina. Asa-zisul Tiramisu a costat 12 ron. Do not try this at Milano!

Long way down...

Super-emisiune. De fapt, un reality-show pe motociclete. Ewan McGregor si Charley Boorman au plecat de la John O'Groats, din Scotia, si merg paaaaaaaaaaaaaaaaaana in Cape Town, batand toata Africa. Imagini meseriase de tot. Eu il vad acum pe NG Wild, dar cred ca a fost si pe NG, acum ceva vreme. Oricum, calatoria a fost prin 2007, pare-se.

Fuck u, gsptv!

Nu se putea sa n-o comita gsptv. L-au bagat pe oier dupa meciul spurcatilor si au trecut peste limita de minute. Au urmat minutele de publicitate. Siiiiiii... evident, au dat legatura la Porto - Dinamo cu x minute dupa ce a inceput meciul. Profesionistii lu` peshte! Partea buna e ca mi-am luat LCD! :)))